16 martie 1983 – ziua cea mai frumoasa din istoria fotbalului craiovean.
Ziua in care „Craiova Maxima” a scris prima pagina de aur din istoria fotbalului romanesc in ceea ce priveste echipele de club. A fost ziua in care „Campioana unei mari iubiri” devenita ulterior „Craiova Maxima” a devenit o legenda.
Ora 10:00, stadionul „Central” este arhiplin! Orasul intreg se afla acolo, daca nu fizic, sigur moral.
Ora 12:15, intra pe teren vest-germanii. Multimea se deslantuie, stadionul vibreaza. Boxele rasuna: se cantã „O iubire alb-albastra” si in premiera „Cantec pentru Oltenia”.
Ora 13:45, apar la incalzire oltenii si 15 minute mai tarziu leii aveau sa se dezlantuie.
Universitatea a dominat copios, a depasit surprinzator inhibarea data de miza partidei si a construit frumos. In minutul ’26, Balaci, intr-un dribling de zile mari, a fost faultat la circa 20 de metri, iar lovitura libera executata de tot de el a lovit bara! A fost momentul psihologic al meciului. Craiovenii s-au descatusat si astfel s-au aflat la carma jocului. Minutul ’75, Geolgau, angajat in adancime, dupa ce l-a intors magistral pe Dusek, a trimis de la numai 11 metri peste transversala. Mai erau zece minute, ce puteau aduce calificarea oaspetilor. Dar inevitabilul s-a produs: Camataru suteaza din „pirueta” de la 30 de metri, iar Reichel, surprins, acorda cu dificultate corner. Din executarea acestuia, impecabila centrarea lui Balaci, Negrila, venit si el acolo, marcheaza unicul gol al meciului. Vulcanul albastru explodeaza. Jocul atinge dimensiuni dramatice, un reporter german intra pe teren si paseaza unui drac rosu, lupta e pe viata si pe moarte, finalul e incredibil. Ne apartine. Suntem în semifinalele cupei UEFA.