VIATA DE SUPORTER

Universitatea Craiova a avut mereu alaturi un public extraordinar, specific sudului. Oricine stie ca, la Craiova, cei mai valorosi jucatori din toate timpurile au fost nr. 12 – GALERIA, nr. 9 – ION OBLEMENCO si nr. 8 – ILIE BALACI.

Se schimba antrenorii, jucatorii, conducatorii, investitorii, dar iubirea pentru Stiinta ramane aceeasi!

Primul sef al galeriei a fost Mihai Ostrovski. El a plecat dintre noi in 1999, la putin timp dupa trecerea in legenda a doi dintre artizanii „Craiovei Maxima”, Ion Oblemenco si Constantin Otet.

Galeria anilor ’70 s-a autointitulat „Ajax”.

La meciul UTA – Universitatea Craiova din campionatul 1972-1973, in gara din Arad a murit calcat de tren, fluturand steagul alb albastru al Craiovei un mare suporter al Stiintei poreclit „Camion”.

Memorabila ramane si noaptea dinaintea meciului cu Dinamo (25 mai 1975), castigat cu 3-0, cand peste 500 de suporteri olteni au dormit pe stadion, ca sa fie siguri ca vor vedea meciul de a doua zi. In acel sezon, la antrenamentele obisnuite ale echipei lui Titi Teasca erau prezenti cate 1000 de suporteri.

La finala Cupei Romaniei, editia 1997-1998 dintre Universitatea si Rapid, am fost martorii celei mai mari deplasari de suporteri din istoria fotbalului romanesc, peste 25.000 de fani ai Stiintei.

In data de 13 mai 2000, la finala Cupei Romaniei dintre Universitatea Craiova si Dinamo, peste 20.000 de suporteri olteni au luat din nou cu asalt Bucurestiul.

Despre suporterii Universitatii Craiova:

„LA VOI CA LA NAPOLI!” – Gianfranco Menegalli (Italia), arbitrul meciului UNIVERSITATEA CRAIOVA – Leeds United (1979).

„Romanii sunt o echipa tare, cu multi internationali. Nu intamplator, in primul tur au eliminat Fiorentina. Dar altceva m-a pus pe ganduri… publicul. Atmosfera este fantastica. Am asistat la un derby al campionatului intern, stadionul a fost arhiplin, iar fanii CRAIOVEI creeaza o atmosfera sud-americana!” – Aime Jacquet, antrenor Girondins Bordeaux, 1982.

„…Fericire pe teren. Fericire in tribune. Festival pe Unirii. Strada principala a Craiovei e inundata de olteni. Cu steaguri, cu tobe, cu trompete! Cea mai buna si cea mai iubita echipa de fotbal din Romania a pasit, printr-o daruire impinsa pana la sacrificiu, in turul 4 al Cupei U.E.F.A.” – Gheorghe Mitroi, Scanteia – 9 Decembrie 1982, dupa meciul UNIVERSITATEA CRAIOVA – Girondins Bordeaux.

„Tot timpul CRAIOVA va avea un loc aparte in inima mea, la fel si suporterii de acolo, pentru ca in BANIE am simtit cu adevarat ca joc fotbal!” – Florin Prunea.

„Nici in strainatate n-am vazut asemenea public. Nu mi-a venit sa cred ochilor cand am vazut ce era in tribune cu trei ore inainte de inceperea meciului. Am zis ca nu poate fi adevarat. Mai mult decat atat, am auzit ca afara au ramas peste 10.000 de oameni cu biletele in mana, pentru ca nu mai aveau unde sa intre pe stadion. N-am stiut niciodata ca voi ajunge sa joc la CRAIOVA, dar ceea ce am vazut astazi depaseste orice inchipuire!” – Jean Vladoiu, dupa UNIVERSITATEA CRAIOVA – Steaua, 2002-2003.

„Suntem singura echipa care ar fi putut sa nu joace, pentru ca nu aveau loc spectatorii pe stadion!” – Petre Deselnicu, dupa acelasi meci.

„…Parcursul de pana acum i-a infierbantat pe suporterii olteni. Vreme de cativa ani redusi la tacere, ba si umiliti, ei si-au redescoperit brusc ambitiile, orgoliile si visele. Au luat cu asalt stadionul la derby-ul cu Steaua, iar vreo 3.000 au mers la Pitesti, ca sa transforme intoarcerea intr-o sarbatoare salutata cu ovatii si cu hore. In cateva locuri, soseaua s-a blocat, pentru ca langa Bals, nimerind peste o nunta, jucatorii STIINTEI sa coboare din autocar si sa danseze cu mireasa. Tulburator acest entuziasm si emotionanta aceasta manifestatie de simpatie…” – Ovidiu Ioanitoaia.

„CRAIOVA – Dinamo, un asemenea meci nici nu mai conteaza in teren. El evadeaza din iarba si da navala in tribune. Acolo unde, suporterii vor sa-si astampere foamea de un trecut glorios, valurind iubirea alb-albastra prinsa in betele de steag si obligand orice adversar sa defileze la picioarele unui Oblemenco de piatra, nemuritor pe soclul lui!” – Ion Cupen, dupa UNIVERSITATEA CRAIOVA – Dinamo, 2003-2004.

„Cred ca s-a stabilit un record mondial al spectatorilor prezenti la un antrenament!” – Daniel Pancu, dupa antrenamentul dinaintea, meciului Romania – Bosnia (2003), de la CRAIOVA.

„M-am simtit ca la meci!” – Bogdan Lobont, dupa antrenament, cu peste 15.000 de suporteri in tribune.

„Cu asemenea spectatori in tribune nu avem cum sa ratam victoria!” – Adrian Mutu, dupa antrenament.

„Bosnia este o echipa foarte buna, dar publicul a fost senzational, nu am cuvinte sa-l caracterizez. Nu a fost numai al 12-lea jucator, ci chiar al 13-lea jucator. Niciodata in cariera mea nu am simtit publicul atat de aproape!” – Bogdan Lobont, impresionat de suporterii olteni.

„Acesti suporteri exceptionali din BANIE ne-au netezit drumul spre succes. Sper sa jucăm si alta data la CRAIOVA!” – Adrian Mutu, dupa meciul nationalei, de la CRAIOVA.

„Intr-un singur an petrecut la echipa din BANIE, pot spune ca am intalnit cei mai dulci fani. Ei mananca fotbalul pe paine. Cand vin pe Stadionul ”Ion Oblemenco” este un sentiment special, pe care nu pot să-l descriu in cuvinte…” – Cristi Chivu.

„Nu am vazut public care sa ia foc la propriu, asa cum s-a intamplat la finalul meciului. Daca as fi avut asemenea spectatori, Spadafora ar fi rezistat doar cateva reprize!” – Leonard Doroftei, dupa meciul cu Bosnia.

„… Si apropo de fani… E greu de crezut ca mai exista undeva, prin tara, atata devotament si suflet cat pune suporterul oltean. Juvetii sunt facuti din fotbal. Il respira, il mananca, il divinizeaza si te poarta indiferent ca esti in alb-albastru sau in tricolor, pe aripile unei victorii tunatoare ca un tsunami. Tulburatoare atmosfera, va multumim!” – Horia Ivanovici, dupa Romania – Bosnia.

„Ce se intampla de ne fluiera asa?” – Diop, socat de primirea dura a suporterilor olteni, atunci cand echipa sa a iesit la incalzire.

„Aici e CRAIOVA, e mereu la fel!” – Raspunsul dinamovistilor, la intrebarea coechipierului senegalez.

„Ne-am dori si noi asemenea suporteri la Piatra-Neamt. Sunt fantastici…” – Ghita Poenaru, antrenorul oaspetilor, dupa meciul UNIVERSITATEA CRAIOVA – Ceahlaul, 2002.

„Ce-a facut STIINTA?” – Cristian Ignat – acestea au fost primele cuvinte ale studentului Cristian Ignat, suporterul UNIVERSITATII CRAIOVA, dupa operatia la care a fost supus in urma unei pietre aruncate spre trenul fanilor olteni, care l-a lovit in plin, Cristi pierzandu-si un ochi… Meciul era Dinamo – CRAIOVA, finala Cupei Romaniei, 1999-2000.

Printre suporterii Craiovei, se numara si multe celebritati:

CRISTI MINCULESCU – „Era in toamna lui ’73, adica editia de campionat cand alb-albastrii au cucerit primul lor titlu. Eu jucam o miuta cu baietii in curtea scolii, tin minte ca era Scoala Generala nr. 21 si la un moment dat am ramas blocati… dinspre stadion s-a auzit asa, ceva, ca un muget. Am aflat apoi ca marcase Oblemenco golul victoriei in meciul cu Politehnica Iasi si chestia se intamplase prin minutul 93. Urletul acela al tribunelor m-a fascinat.”.

„In 2000, la semifinala de Cupa cu F.C. Arges, am tinut o tigara in mana pana m-am ars la degete. Cand mi-am dat seama, am vazut ca in scrumiera mai aprinsesem alte doua tigari…”.

TUDOR GHEORGHE – „Am compus „O iubire alb-albastra” atunci cand Universitatea a fost la un gol de finala Cupei UEFA. Am sperat ca melodia va ramane peste timp, si uite ca asa s-a si intamplat. Fanii fredoneaza si azi „Tinem cu echipa noastra / Si la bine si la greu / O iubire alb-albastra / La Craiova e mereu!”.

MARIUS TUCA – „Tatal meu m-a luat pe stadion de la 6-7 ani, iar la mine acasa veneau toti prietenii tatalui meu si puneau paturi in geam ca sa se uite linistiti la un televizor mic, rusesc si alb-negru, in anii ’70, cand urma sa devina campioana Universitatea Craiova. Am trait cu spiritul acesta unic in casa!”.

ADRIAN CIOROIANU – Istoric de profesie, politicianul craiovean Adrian Cioroianu este un mare fan al Universitatii. Legat sentimental de Craiova si de „Campioana unei mari iubiri”, fostul ministru de externe al Romaniei viseaza ca se vor intoarce vremurile cand vechiul “Central” sa asiste la o noua cruciada a Stiintei in Europa.

SERBAN HUIDU – „Cand am inceput sa descopar fotbalul era perioada cea mai frumoasa a Craiovei Maxima. Nu aveam cum sa nu ma indragostesc de Stiinta lui Stefanescu, a lui Geolgau, a lui Balaci si Ungureanu…”.

EMIL HOSSU-LONGIN – E de ajuns sa spunem ca Emil este fiul Luciei Hossu-Longin, realizatoarea impresionantului serial-documentar „Memorialul durerii”, pagina cea mai onorabila a istoriei televiziunii romane. Venind dintr-o astfel de familie, reporterul sportiv si editorialistul Emil Hossu-Longin, nu putea fi decat suporterul fanatic al Universitatii Craiova, echipa cea mai curata si mai frumoasa din Romania, singura care a incercat si a reusit sa tina piept echipelor protejate de sistemul comunist. A fost unul dintre ziaristii care si-au pastrat coloana vertebrala atunci cand personaje influente au incercat sa distruga Stiinta.

MUGUR MIHAIESCU – „Noi, oltenii, incepand de la sugari si pana la cei mai batrani, tinem cu totii cu Craiova!”… Mugur Mihaescu, liderul grupului de umor Vacanta Mare, este craiovean si mandru ca este suporterul Universitatii. „Garcea” are de mic in suflet culorile alb-albastre si este deseori prezent pe „Ion Oblemenco”, la meciurile Stiintei.

GEORGE VINTILA – Brasoveanul George Vintila, cunoscut ca un rebel, promotor al noului in televiziune, este, ca si fratele sau Marius, un infocat suporter al Stiintei. Astfel, la un revelion organizat in anii ‘90 de postul ProTv, mai multi ultrasi olteni l-au intalnit si i-au oferit fulare ale Universitatii Craiova. Pe George si pe Marius ii asteptam si la meciuri pe „Ion Oblemenco”.

RADU BERCEANU – ‘In anii de glorie ai Craiovei Maxima, eram la toate meciurile pe stadion. Lansam rachete care se desfaceau, eliberand esarfe cu indemnuri pentru echipa. Aveam chiar si o demonstratie cu doua aeromodele. Intotdeauna, spre bucuria tribunelor, aranjam sa castige cel in culorile Universitatii.”.

MIHAI CALIN – Actorul oltean Mihai Calin este si el un suporter al Universitatii Craiova, lucru pe care nu s-a sfiit sa-l spuna in cateva randuri in emisiunile pe care le-a prezentat cu mai multi ani in urma la postul de televiziune ProTv.

ROMICA TOCIU – Vechiul comic al micului ecran este, asa cum putini stiu, un pasionat al culorilor Stiintei. Fost lucrator in cadrul C.F.R.-ului din Craiova, Tociu a ramas un fan al Craiovei Maxima, echipa care facea legea in fotbalul romanesc…

AMZA PELLEA – Amza este cel mai iubit actor al Olteniei si unul din cei mai mari ai teatrului si filmului romanesc. Nea Marin, nascut in localitatea doljeana Bailesti, a fost actor si director al Teatrului National din Craiova, dar si un mare fan al echipei din capitala Olteniei, la a carei glorioase istorii a fost martor. Ne vom aminti mereu de uriasul actor si suporter al alb-albastrilor!

SEBASTIAN DOMOZINA Atunci cand meciurile televizate erau „fructe exotice”, nea Sebi a facut din transmisia radiofonica o adevarata arta. Vesel, jovial in permanenta, il simteai in casa ta chiar daca era la mii de kilometri distanta, fie ca transmitea de la Milano, Firenze, Munchen, Bordeaux, Moscova sau Craiova… Sunt oameni care nu pot fi inlocuiti niciodata. Fara indoiala, Sebastian Domozina a fost unul dintre acestia. Din 10 octombrie 1997, doar sfintii mai pot auzi inconfundabilul „Goooool!!!” al vocii de aur a Olteniei.

Desi nu sunt suporteri ai Universitatii, ba chiar unii sunt fani declarati ai altor echipe, multe personalitati din tara noastra se inchina in fata legendei fotbalului romanesc, UNIVERSITATEA CRAIOVA:

IOAN CHIRILA – Cel mai mare ziarist roman al tuturor timpurilor, „patriarhul” presei sportive romanesti, a fost cel care a „botezat” Universitatea anilor de glorie ai marilor performante, „Craiova Maxima”. Un supranume intrat in legenda, care trimite imediat cu gandul la cea mai buna si mai frumoasa echipa pe care a avut-o vreodata fotbalul romanesc. Nefiind un fanatic al Stiintei, apropiat mai degraba atmosferei Giulestiului decat vulcanului de pe „Central”, Ioan Chirila, nea Vanea, cum ii spuneau prietenii, nu a putut sa nu se indragosteasca de marea echipa a Craiovei anilor ’80…

FANUS NEAGU – „..Ma bucur pentru victoria Universitatii Craiova. Pentru ca nu-mi plac legendele cazand in prapastie…
Si-apoi, acolo, pe stadionul „Ion Oblemenco”, s-a nascut Craiova Maxima, echipa unei mari iubiri, poate cea mai tulburatoare poveste a tineretii noastre…”.

IOAN GYURI PASCU – „Ati avut, poate, cea mai frumoasa echipa din tara. Practic, voi ati inventat fotbalul-spectacol. Trebuie sa credeti in spiritul Craiovei. Chiar daca au murit Oblemenco, Deselnicu si altii… Craiova nu va muri niciodata!”.