CRAIOVA MAXIMA

ucv-1983

Sezonul 1982-1983 a fost, fara indoiala, cel mai bun din istoria clubului. De aceea a si ramas in istorie sub numele de „Craiova Maxima”, iar echipa de atunci a ramas multa vreme pe buzele microbistilor romani, indiferent ca erau suporteri ai Stiintei sau nu.

Prima echipa din Romania calificata in semifinalele Cupei UEFA. Inceputul deceniului noua al secolului trecut a consemnat nasterea a doua elemente paradoxale in fotbalul romanesc. Metoda centralizata prin care erau instruite „varfurile” juniorilor din tara, concomitent cu formarea unor antrenori competenti, cum ar fi Viorel Mateianu si Mircea Lucescu, a condus catre aparitia celei mai valoroase generatii din istoria fotbalului „tricolor”. In acelasi timp insa, demnitarii comunisti au inceput sa se amestece in fotbal, sfarsind prin a declansa o intrecere nefasta, in cadrul careia relatiile si functiile „protectorilor” devenisera mai importante decat valoarea sportiva a echipelor. Prima echipa de club din Romania care a rupt barierele si a asaltat piscul ierarhiilor europene a fost, cumva surprinzator, o provinciala lipsita de proptele la familia dictatorului Ceausescu: Universitatea Craiova. Devenita un fenomen de masa si imortalizata in memoria microbistilor sub numele sugestiv „Craiova Maxima”, formatia din Banie ramane in istoria fotbalului romanesc prima echipa care a reusit, in perioada postbelica, sa se califice in semifinalele unei competitii intercluburi. Dupa un parcurs entuziasmant, in care a depasit adversari de prima mana, formidabila generatie a lui Balaci a fost oprita de ghinion din drumul spre finala Cupei UEFA, editia 1982-1983.

Invingatorii legendarei triplete Tigana-Tresor-Giresse.
Marea campanie din ’82-’83 a fost precedata de o alta performanta deosebita. Craiovenii au cistigat campionatul in ’81 si au reusit sa mearga trei tururi in Cupa Campionilor: 3-0 si 0-2 cu Olympiakos Pireu, 0-1 si 4-1 cu BK Copenhaga, 0-2 si 1-1 cu Bayern Munchen. In sezonul urmator, oltenii au facut pasul inapoi, in fata marilor rivali din Soseaua Stefan cel Mare, dinamovistii. Acestia pusesera pe picioare o echipa de temut, care in toamna lui ’81 elimina legendara grupare italiana Internazionale, dupa 1-1 la Milano si 3-2 la Bucuresti. Ceea ce, initial, paruse un premiu de consolare pentru fotbalistii Stiintei avea insa sa se transforme intr-o campanie intrata in legenda fotbalului romanesc. Debutul a fost mai greu. Universitatea a intilnit o echipa italiana foarte puternica. AC Fiorentina avea, in acea perioada, cea mai buna trupa din istoria clubului. Oltenii s-au impus insa surprinzator, chiar daca, in retur, au avut de infruntat si opozitia arbitrului. O data facut primul pas, craiovenii si-au intrat in ritm si, in mansa urmatoare, au trecut la pas de formatia irlandeza Shamrock Rovers.

Cea de-a treia adversara, Girondines Bordeaux, avea sa reprezinte insa o mare piatra de incercare. Confruntarea cu legendarul trio Tigana-Tresor-Giresse, coloana vertebrala a bordelezilor, a fost teribila. Prima mansa a fost castigata de francezi. Returul, disputat in Banie, in fata a peste 45.000 de oameni, a revenit romanilor abia in prelungiri. Acel joc, in care Universitatea a avut in fata adversari mult mai titrati si experimentati (patru dintre francezi erau titulari in nationala „cocosului galic”, laureata cu bronz la Mondialele din Spania ’82 si campioana europeana in ’84), a fost castigat mai mult cu sufletul de gazde, sustinuti frenetic de un public cum nu se mai vazuse, pana atunci, pe stadioanele din tara.

„Chiorul” i-a invins pe „draci”.
Dubla cu Kaiserslautern, din sferturile de finala, este de asemenea de poveste. Nemtii conduceau cu 3-0 dupa doar 50 de minute scurse din primul meci. Accidentarile si suspendarile decimasera linia mediana a romanilor ce pareau sortiti unei infringeri usturatoare. Doua au fost intimplarile care au schimbat soarta meciului si a calificarii. Mai intii, omul-cheie al germanilor la mijlocul terenului, vicecampionul mondial Briegel, s-a accidentat si a iesit in minutul ’40. Geolgau a redus din diferenta, iar apoi antrenorul Tica Otet a riscat si l-a aruncat in joc pe Ticleanu, care tocmai fusese operat la ochi. Desi nu vedea aproape deloc cu un ochi, mijlocasul a reusit, in minutul ’72, sa-l serveasca decisiv pe Crisan, autor al unui gol care a atirnat foarte greu in retur. Desi ii aveau in teren pe temutii Brehme si Allofs, si ei componenti ai echipei Germaniei, care a iesit vicecampioana mondiala in ’82 si ’86, „dracii” (cum erau porecliti cei de la Kaiserslautern, a caror mascota era un diavol rosu) n-au reusit sa marcheze la Craiova, unde a lipsit, de asemenea, playmakerul Briegel. Punctul lui Negrila, realizat in finalul unei partide de infarct, le-a taiat aripile adversarilor, care n-au mai avut puterea sa revina.

Bara blestemata!
Disputata in preajma istoricei victorii a nationalei pregatite de Mircea Lucescu in fata campioanei mondiale Italia, semifinala cu Benfica Lisabona naste si acum mari regrete si nostalgii printre suporterii „alb-albastrilor”. Oltenii au remizat (0-0) pe „Da Luz”, fara a se lasa intimidati de sonoritatea numelor din fata lor: Diamantino, Chalana, Filipovici. Peste doua saptamini, pe 20 aprilie 1983, visul a milioane de romani lua sfirsit. Balaci a deschis scorul in minutul ’16, iar Crisan a ratat ocazia unei desprinderi decisive, expediind balonul in bara transversala. Scapati din forcingul romanilor, lusitanii au lovit dupa pauza, prin Filipovici, calificindu-se mai departe datorita golului reusit in deplasare. S-a spus, ulterior, ca poarta la care Crisan a lovit bara transversala era mai scunda cu opt centimetri.

Legendele „Craiovei Maxima” caracterizate de presa vremii. La ora meciului cu Kaiserslautern, Universitatea avea in componenta nu mai putin de 16 „Maestri ai sportului”. Iata parerea unor reputati oameni de sport (E. Bearzot, J. Kaiser, Gh. Mitroi, Ioan Chirila, Ovidiu Ioanitoaia, N. Cristache, V. Cabulea, H. Naum, G. Raetchi) din acea vreme despre ei:

LUNG – „… Imbatabil in toamna anului 1982, scrie cea mai frumoasa pagina a vietii sale. Unul din pionii calificarii. Bravo, Silviule! Cel mai bun portar al anului 1982!”.

NEGRILA – „… Bataios si ambitios, fuge ca scapat din pusca in atac. L-a desfiintat pur si simplu pe Memmering, unul dintre cei mai scumpi jucatori ai girondinilor. Sigur cel mai bun fundas lateral dreapta din tara. Vine in atac de mai multe ori decat o fac extremele „de profesie” din tara noastra!”.

TILIHOI – „… Mare sufletist, munceste enorm in aparare, joaca pana la sacrificiu. Este un vulcan. „Nae” al nostru are sapte vieti!”.

STEFANESCU – „… Impresioneaza prin eleganta, talent de o rara modestie. Traieste gloria si anonimatul cu aceeasi demnitate cu care suporta victoria si infrangerea. Etaleaza rafinament, o distinctie si o stapanire de sine cum rar s-au vazut.”.

UNGUREANU – „… Greu de trecut pe partea lui, viguros si neobosit. Joaca perfect doua roluri, fundas stanga si extrema stanga.”.

DONOSE – „… Mare meserias, „ara” terenul in lung si in lat, rol de dispecer… Bravo, „Pele”!”.

BELDEANU – „… A „prins” la Craiova, Leeds si Bordeaux, momentele cele mai mari ale vietii sale de fotbalist. Bun la toate, vede tot, o adevarata „vulpe”!”.

TICLEANU – „O lume intreaga poate ramane uimita de travaliul acestui jucator pe post de „furnica”, intr-o echipa unde ea insa si e mai mult decat harnica si decat geniala si zvapaiata. Fotbalist de mare clasa. Deschizatorul calificarii in turul IV. Mijlocas de exceptie in fotbalul romanesc. Unul dintre cei mai apreciati mijlocasi din Europa!”.

BALACI – „Inegalabilul – prim solist al fotbalului romanesc in anii 1981 si 1982. Marca de geniu a unui produs cu competitivitate mondiala. Magicianul balonului rotund. Joaca perfect cu ambele picioare, cu o tehnica stralucitoare si cu o mare intuitie a fazelor de joc!”.

CAMATARU – „… Se bate in lupta dreapta si sportiva pe terenurile Europei, cu cei mai vajnici aparatori. Ii alearga de le scoate sufletul. Atacant complet, de clasa europeana, de valoarea lui Mariner (Anglia) si Boniek (Polonia), egal cu Rossi si Platini. Poate tine in spate o echipa intreaga. Varf de lance temut in multe capitale ale fotbalului european. Italienii si francezii sunt inspaimantati de cat i-a alergat si „bombardat”!”.

CRISAN – „O piesa necesara intr-un mecanism perfect!… Extrema de profesie, care isi va relua locul, cu siguranta, in echipa nationala. Joc rapid si derutant, cu infiltrari spectaculoase in careu.”.

IRIMESCU – „Sut foarte puternic. A isemnata mai multe „bombe”. In meciul cu Bordeaux a dat cea mai buna pasa din viata sa, lui Geolgau, care a si marcat golul calificarii. Joaca orice: la Dublin fundas, la Bordeaux mijlocas, la Craiova atacant!”.

GEOLGAU – „Talentat atacant al fotbalului romanesc, joaca in forta si viteza, pe orice post, ridicand probleme oricarui adversar din Europa. Unul contra unul este imposibil de tinut. Autorul golului calificarii in turul IV.”.

CARTU – „… „Fenta” nr. 1 a Craiovei, vioara gratioasa. Dribleaza cu o usurinta braziliana!”.

CIUPITU – „… Un „batran” pe care, iata, vorba proverbului, avandu-l in echipa in grelele momente, nu trebuie sa-l cumperi!”.

BOLDICI – „… Gata oricand, la nevoie, sa-l lase pe Silvica, sa se… odihneasca!”.