CAMPIOANA UNEI MARI IUBIRI

Universitatea obtine in sezonul 1973-1974 primul titlu de campioana a Romaniei, ocupand primul loc de la inceputul sezonului si pana la sfarsit. Tot acum, echipa craioveana va elimina pe Fiorentina in Cupa UEFA, dupa 0-0 in Italia si 1-0 la Craiova (gol semnat de Oblemenco in minutul 89), insa nu va reusi sa treaca de Standard Liege (0-2, 1-1).
Echipa condusa atunci de Constantin Cernaianu si Constantin Otet ii avea in componenta pe Oprea, Paul Manta, Victor Niculescu, Dragu Badin, Petre Deselnicu, Ion Velea, Lucian Strambeanu, Nicolae Ivan, Ion Nita, Ilie Balaci, Cornel Berneanu, Teodor Taralunga, Ion Oblemenco, Iulian Balan, Pana, Alexandru Boc, Costica Stefanescu, Dumitru Marcu, Ion Stanescu, Kiss, Mircea Chivu, Nicolae Negrila, Constantinescu.

Deselnicu si Strambeanu au fost jucatorii care au evoluat cel mai mult in tricoul alb-albastru, 33 de etape, dupa ei fiind Boc 32, Balan 32, Taralunga 31, Oblemenco 29, etc…

Linia de clasament a campioanei: 1. Universitatea Craiova 34 20 5 9 63-37 45p.

Miercuri, 19 iunie 1974, ora 19:19.

Ultima batalie a celui mai dramatic „razboi” fotbalistic din cate a cunoscut Romania a luat sfarsit. 
Meciul de la Ploiesti, prelungit cu 2 minute de arbitrul bucurestean Dinulescu, s-a incheiat cu victoria echipei oltene. 
In cabina lor, din incinta stadionului „Petrolul”, fotbalistii craioveni rad si plang, plang si rad. Unii-s fara cuvant, nu pot deschide gura. Emotiile jocului, un joc la marginea prapastiei si a fericirii, au fost prea puternice si mai sunt inca prea puternice. Pe marginea ultimei transee cucerite, cei mai bravi luptatori ai campionatului de fotbal 1973-1974 isi trag sufletul si incearca, fara sa reuseasca toti, sa realizeze implinirea visului cel mai scump pe care l-au tesut vreodata mintile si inimile lor. 
Sunt primii in Romania! 
Sunt cei mai buni din Romania! 
Fratilor, am invins, in sfarsit am invins! – striga Deselnicu, atlet statuar cocotat pe masa din mijlocul vestiarului, si strigatul sau ar vrea sa-l auda Craiova, si Balsul, si Calafatul, si Caracalul, si Targu Jiul, si toata suflarea olteneasca. 
La Craiova, ultimele 2 minute, cele de prelungire ale partidei de la Ploiesti, au fost cele mai lungi. Fiecare secunda in plus era o punte intre drama si fericire. 200 de mii de aparate de radio ritmau bataile inimilor a 200 de mii de craioveni care in acele clipe uitasera de toate, de mama si tata, de copil si nevasta, de casa si masa, si traiau pe o singura lungime de unda. Unda de la Ploiesti. 

Pe strazile Craiovei incep sa se reverse fluvii de iubitori ai fotbalului, de iubitori ai nepretuitei lor echipe, Universitatea. 
Panouri scrise cu infrigurare in noaptea din ajun, zeci de tablouri cu fotbalistul-simbol al Olteniei, Ion Oblemenco, sunt purtate pe arterele unui oras ce incepe sa traiasca primul carnaval din viata sa! 
Se canta, se danseaza, toata lumea e fericita. 
E ca la Rio, cu deosebirea ca in loc de sambe se joaca hore si sarbe, iar cantecul care izvoreste din mii de piepturi e un cantec de inima al locului : „m-a facut mama oltean”. 
Campioana unei mari iubiri, campioana Romaniei, Universitatea Craiova e asteptata pana in miez de noapte, pe strazile luminate de torte si incalzite de flacara unui suflet cu sute de mii de inimi. 
Pana in zori, Craiova plange si rade de fericire.

Nu se poate vorbi despre titlul castigat in editia 1973/74 fara a aduce aminte despre furtul suferit cu o editie inainte „realizat” de eternii hoti cateii rosii dinamovisti.

Ploaia de 13 minute din… minutul 13.

Sezonul 1972-1973 ne-a ramas in memorie deoarece, pentru intaia oara, Universitatea Craiova si-a aratat tupeul. Si avea cu ce, antrenorul Constantin Cernaianu dispunand pe-atunci de fotbalisti deosebit de valorosi, precum regretatii Ion Oblemenco si Lucian Strambeanu, alaturi de Petre Deselnicu, Dumitru Marcu, Teodor Taralunga, Stefan Sames etc. Printre rezultatele reusite de olteni in acel sezon s-au numarat un 6-2 cu Steaua si un 6-4 cu Rapid, ambele la Bucuresti. Au avut insa si o calcatura stramba, un neasteptat 0-1 acasa cu Steagul Rosu Brasov, care avea sa le complice serios viata in drumul lor spre titlu. Astfel, cursa umar la umar cu Dinamo s-a prelungit pana in ultimele secunde ale sezonului. Din motive mai mult sau mai putin obiective, jocurile Dinamo – CFR Cluj si UTA – Universitatea Craiova au fost amanate, urmand a se disputa la patru zile dupa ultima etapa. Inaintea acestora, craiovenii erau pe primul loc cu 39 puncte si golaveraj plus 19, iar Dinamo 37 cu plus 15. Pe atunci, golaverajul conta la egalitate de puncte, iar pentru victorie se acordau numai doua puncte. Adversarele erau lipsite de orice griji: CFR Cluj era pe locul 5, iar UTA pe 13. Respectivele jocuri au inceput la aceeasi ora, fiind televizate in direct. In min. 6, bucurestenii au deschis scorul, prin Salceanu. La Arad era in continuare 0-0. In min.13, la Bucuresti a inceput o ploaie torentiala – confirmata de unii dintre cei 10.000 de martori oculari – care l-a determinat pe arbitrul Otto Anderco sa intrerupa jocul pentru 13 minute. Astfel, cele doua partide au fost defazate, dinamovistii putand sa afle dinainte rezultatul adversarului direct. In min. 38, UTA a deschis scorul prin regretatul Brosovszky, acesta urmand a fi unicul gol al jocului de la Arad. Iar Dinamo a mai punctat de trei ori, prin Dumitrache (’40, ’63) si Al. Moldovan (’50 – penalty), invingand cu 4-0. Tragand linie, ambele echipe aveau cate 39 puncte, dar Dinamo, cu golaveraj plus 19, fata de plus 18 al Craiovei, intra in posesia titlului de campioana.