ne-ai-distrus-te-vrem-distrus

Soareci si oameni

Mititelu si cei care nu il lasa sa moara.

Socant! Cutremurator! Nu ai sa crezi ce se intampla!

Presa sportiva centrala inca mai crede ca Adrian Mititelu lupta sub scutul Universitatii Craiova! Cu multi ani in urma despre Stiinta si despre fotbal scriau Marin Sorescu in „Ramuri”, Fanus Neagu, Ioan Chirila, Laurentiu Dumitrescu, Marius Popescu, Eugen Barbu, Adrian Paunescu… Poeti, scriitori. Si scriau despre fotbalul din teren si despre emotia din tribune, despre orase euforice si stari de spirit specifice fiecarei echipe.

In zilele noastre jurnalismul sportiv este o mocirla. Ioan Chirila a dat Craiovei un nume de alint care a intrat in istorie, „Craiova Maxima”, Adrian Paunescu altul, „Campioana unei mari iubiri”, ambele inspirate din povestea de iubire fermecatoare dintre cea mai frumoasa echipa de fotbal din toate timpurile si publicul de pe stadionul Central, din Craiova, din Oltenia, din toata tara!
Peste ani, atunci cand campioanei unei mari iubiri ii era mai greu, atunci cand doar dragostea pentru culori mai era maxima in Craiova, jurnalistii vremii au ales sa asculte vocea unui fanfaron, a celui care a adus Apocalipsa in Craiova fotbalistica.

Au ales sa repete papagaliceste tot ce declama de la „New York” proprietarul pe vecie al alb-albastrului, al leului, al celor zece trofee pierdute, al Olteniei, al amintirii „Craiovei Maxima”.
Au dat si ei un nume de „alint” Craiovei, inspirat de data aceasta din veninul izvorat dinspre Perinita: „Craiolguta”.

Au pus sub semnul suspiciunii activitatea parintelui Maximei, Corneliu Andrei Stroe, a lui Pavel Badea, insa nu au asternut pe hartie penibilul situatiei redenumirii stadionului de la Severin, au denumit echipa „meteorica” lui Mititelu „Universitatea” si denumesc inca si acum echipa lui de avocati asa.

Dintre toate “renasterile” din fotbalul romanesc cea a Craiovei a fost cea mai curata, insa pentru Maria Andries, Radu Naum, Decebal Radulescu sau Mihai Mironica noi am fost si inca suntem noua echipa a Craiovei, CSU.

Asta in timp ce echipa din Targu Mures este ASA, desi acum trei ani era FCM, Petrolul Ploiesti este fara nici o problema Petrolul, desi nu au trecut multi ani de cand echipa a renascut prin fuziunea dintre CSM-ul primariei si satelitul rivalei locale Astra, Poli Timisoara era elogiata pe vremea lui Iancu si bineinteles era Politehnica istorica, desi acolo juca o echipa stramutata recent de la Bucuresti, echipa care incet, incet a renuntat la grecescul AEK si a castigat puritatea.

In timp ce emblema lui Gigi Becali se indreapta inevitabil catre sfera brand-urilor religioase, Stiinta, cu toate emblemele istorice, cu stadionul cantand aceleasi imnuri, nu este Stiinta, este CSU.
Si cred din ce in ce mai mult ca pentru a fi Universitatea Craiova nu ii lipseste decat „farmecul” lui Adrian Mititelu, asa cum de altfel Steaua, atata timp cat Gigi Becali va oficia acolo in calitate de zilnic saltimbanc va fi Steaua Bucuresti, adevarata Steaua, chiar daca Gigi va pune chipul lui Arsenie Boca drept emblema.

Zilele acestea Mititelu incearca sa moara de gat cu cei care i-au dezafiliat societatea comerciala pentru ca asa a vrut el sa fie, evident el a pus in scena cu o meticulozitate monstruoasa aceasta tragicomedie… dar…

Universitatea Craiova joaca fotbal. Blondu joaca la pariuri si la petreceri la Perinita. Gogoasa joaca la Gloria Buzau dar cel care pana la 16 ani a fost fanul lui Dinamo promite ca intr-o zi se va intoarce si va apara poarta Stiintei lui Mititelu. „UNIVERSITATEA” din capul lui Adrian Marin joaca impecabil prin tribunale, dribleaza decizii judecatoresti, marcheaza din cand in cand cate un golazzo, suporterii ei arunca sporadic cate o fumigena, dar nu pe stadioane, ci in mediul online.

In tara in care Mircea Albulescu moare si abia se dau doua stiri, doua reportaje comemorative cu el, dar moartea lui Fane Spoitoru devine un veritabil maraton tv (priveghi, inmormantare, pomana pe ritmuri de doina manelistica) nu ma mai mira nimic.

Un singur lucru ma intristeaza: ca am trait atata timp crezand ca fanii Craiovei au mai mult creier, mai mult spirit decat fanii altor echipe. Cat de mult m-am inselat. Noi doar avem un procent mai mare de fani adevarati. Dar avem si noi turma noastra de adepti ai lui Dan Diaconescu, avem gasca noastra de retarzi sublimi care il urmeaza neconditionat pe Gabi Blondu, acelasi blond care l-a convocat pe Piturca la o cafea in Bucuresti pentru a-i propune sa ia Apa Craiova si sa o redenumeasca Stiinta, toate acestea in timp ce se ruga ca bateriile reportofonului primit de la Mititelu sa fie de calitate.

Mai are cineva puterea sa isi aminteasca tot ce a „prezis” Mititelu in legatura cu „clona”? Nu cred ca are rost… in mintea acestui guru si a sleahtei lui de adepti trebuia sa nu existam. Existam din cauza „camarilelor mafiote”, suntem „un avorton rezultat din povestea de dragoste a Olgutei cu FR.F.”, continuam sa traim pentru ca alti mafioti nu ne exclud, Burleanu a devenit presedinte FRF datorita lui Mititelu, dar s-a mafiotizat instantaneu apoi, Olguta a castigat primaria jucand electoral in tricoul Craiovei, dar sarutul dat leului gras a fost sarutul lui Iuda, a promis in campanie ca va face stadion si ca va pune umarul la renasterea fotbalului craiovean, dar instantaneu s-a sucit, a tradat, punand umarul la aparitia unei clone sustinute de legende amnezice sau care si-au vandut sufletul clonei pe 30 de arginti, Corneliu Stroe a trait ultimii ani pentru a sufla viata peste lesul visului tineretii sale probabil fiind influentat de mafiotii din jurul lui.

NU, Mititelu nu este nebun, nici mincinos, nici escroc si nici nu a facut Craiova, Oltenia si Universitatea Craiova de ras niciodata!

Pentru exemplificare, declaratii ale integrului boovean inainte si dupa Wotte, respectiv inainte si dupa Piturca:

„Va fi o invazie de olandezi la noi in club, in afara de Mark vor mai veni cel putin sapte olandezi. Nu vor mai fi romani in conducerea clubului. Trebuie sa ii lasam pe cei care se pricep la fotbal sa se ocupe de aceste lucruri.”

Peste putin timp, Wotte era „suspendat” (domnul Mititelu nu „concedia” niciodata, dumnealui „suspenda”) pentru aventuri sexuale la Severin, iar „finantatorul” declara:

„Sunt dovezi, pentru ca exista camere de supraveghere. Nu poti sa faci asa ceva. Sper ca Wotte sa fie ultima mea alegere neinspirata.”

Dovezile nu au mai aparut, domnul Mititelu a vrut sa protejeze reputatia olandezului.

Mai apoi, soarta i-a zambit si a reusit sa isi indeplineasca un mare vis: Piturca la Craiova.

„Sunt foarte fericit, e cea mai mare realizare a mea de cand sunt la Universitea Craiova. Vor fi mari noutati la Craiova, incepe o noua era. De mine scapati acum, vreau sa ma ocup de alte lucruri. Cred ca acum am facut tot ce se putea face pentru Craiova.”

Dar nu, nu facuse inca totul si nici nu am scapat de el. Mititelu, de cand a aparut in viata clubului a marcat foarte multe premiere. Stiinta „inainte de Mititelu” era prima echipa romaneasca sfertfinalista de CCE, prima semifinalista UEFA, prima echipa ce a jucat peste 10 ani consecutiv in cupele europene.

Peste 4 luni visul frumos se termina:

„Il vad altfel pe Piturca acum, dupa patru luni de colaborare, decat il vedeam inainte de a-l aduce la Craiova! Au inceput de vreo doua zile campanii de denigrare la adresa mea… presa, care e buna prietena cu Victor Piturca. S-au coalizat prea multi, incep sa cred ca Piturca si apropiatii lui incearca sa-mi ia echipa. Pentru mine, clubul acesta nu are pret. Nu e de vanzare.”

Nu par declaratii ale unui om echilibrat, coerent, cu gandire limpede?

Si a urmat a doua retrogradare (a doua in palmaresul finantatorului), dezafiliere, adica altfel de premiere, premierele din epoca mititeliana.

Pentru noi, Adrian Marin Mititelu nu mai exista. Exista insa pentru foarte multi fosti fani ai Craiovei, pentru multi olteni care au crezut ca tin cu Universitatea Craiova, pentru putini care l-au servit cu abnegatie in orice demers al lui, pentru cei care au aplaudat debutul precoce al lui Adita Mititelu, cel care s-a jurat ca nu va juca decat la Craiova si si-a respectat juramantul, nu ca Balaci, Camataru sau Silviu Lung, pentru jurnalistii din presa sportiva de la Bucuresti.

Poate de asta nu ar trebui sa mai vorbim vreodata urat despre cel care a fost Adrian Mititelu… Pentru ca… ”despre morti numai de bine”.

Pentru cine a citit „Soareci si oameni” a lui Steinbeck este foarte usor sa imi aprecieze comparatia Adrian Mititelu – personajul “Lennie” ca fiind una reala. Pentru cei care nu au citit altceva decat afise electorale de culori diferite din patru in patru ani, as spune altfel: acest veritabil guru al vostru nu poate fi ajutat decat de voi, cei putini care mai credeti si propovaduiti ceea ce debiteaza el! Cu cat mai putini adepti va avea, cu atat mai repede se va stinge incet, va urla singur in sufrageria proprie, apoi singur intr-o rezerva la Poiana Mare sau Podari.

Am gresit! Nu mai exista sectia de Neuropsihiatrie de la Podari, sper sa ma iertati, adepti ai guru de la Booveni si voi credeti ca Universitatea Craiova nu mai exista si noi nu ne suparam!

P.S. Ar fi frumos sa faceti un cenaclu literar la „Perinita” si acolo, in mediul acela academic, Gabi Blondu sa va citeasca „Soareci si oameni”. Poate ati intelege atunci ce este de facut ca sa va curmati suferinta!  Daca nu este Blondu (este totusi campanie electorala, nu?), este nasol. Stim ca e greu sa gasiti printre voi pe altcineva care sa citeasca! Noi intre timp ne bucuram ca Stiinta noastra nu mai este un soricel in mainile lui Adrian Marin Mititelu!

Autor: Florin Jianu