visul-frumos-al-baniei

Visul frumos al Baniei

O tara intreaga asista atunci la maretia gruparii alb-albastre, care dobora record dupa record pe plan national, dar mai ales international. „Craiova Maxima” a fost deschizatoarea de drum pentru fotbalul romanesc. A fost prima echipa din Romania calificata in sferturile Cupei Campionilor, prima echipa din Romania care a jucat semifinala Cupei UEFA, prima care a eliminat o echipa germana si, cel mai probabil la acea vreme, prima echipa din sufletele romanilor. Cei mai gloriosi ani ai Craiovei aveau sa inceapa, firesc, cu un titlu de campioana. Se nastea Craiova Maxima si le oferea fanilor al doilea titlu din istoria clubului, la capatul unei lupte teribile cu Steaua. Cu un parcurs identic, 17 victorii, 10 egaluri şi şapte înfrângeri, dar cu un golaveraj superior, Stiinta se incununa campioana si dadea semnalul ca incepe dominatia Olteniei in fotbalul romanesc. In Cupa Campionilor Europeni, sezonul ’80-’81, Stiinta avea sa dea insa peste un adversar teribil, Inter Milano, caruia nu i-a putut face fata, pierzand calificarea cu scorul general de 3-1.

Dezamagirea europeana nu a facut decat sa-i indarjeasca pe Balaci si compania, iar sezonul 1980-1981 a fost razbunarea perfecta. Acea editie de campionat avea sa ramana scrisa cu litere de aur in cartea Stiintei, care cucerea pentru prima data eventul. Cu 21 de victorii in campionat, cele mai multe din acel sezon, Universitatea a fost de neoprit. La fel s-a intamplat si in finala Cupei Romaniei, acolo unde oltenii au desfiintat pur si simplu detinatoarea trofeului, Timisoara lui Emerich Dembrovschi, cu un incredibil 6-0, dupa golurile reusite de Balaci (2), Donose, Crisan, Cartu si Negrila. Lung, Boldici, Negrila, Purima, Tilihoi, Ciupitu, Stefanescu, Ungureanu, Ticleanu, Donose, Balaci, Beldeanu, Irimescu, Crisan, Geolgau, Cartu si Camataru, “struniti” de pe banca de marele Oblemenco, au fost cei care duceau Stiinta pe cele mai inalte culmi.

Oltenii merg apoi din nou in cupele europene, acolo unde reusesc inca o premiera. Stiinta devine prima echipa romaneasca ajunsa in sferturile de finala ale Cupei Campionilor. In acea campanie, Stiinta a trecut de Olympiacos si BK Copenhaga si s-a inclinat in fata „uriasilor” de la Bayern Munchen.

Sezonul 1982-1983 a ramas drept cel mai bun din istoria clubului. Pe plan intern, Stiinta castiga din nou Cupa Romaniei, in fata aceleiasi Poli Timisoara, scor 2-1, si termina sezonul pe pozitia secunda, la trei puncte de Dinamo. Pe plan extern insa, Stiinta reuseste o performanta incredibila la acea vreme: devenea prima echipa din Romania care a jucat o semifinala de Cupa UEFA. Aventura europeana din acel sezon i-a scos in fata Stiintei insa din start un adversar dificil, Fiorentina lui Passarella, Rossi, Antognoni, Bertoni sau Grazziani. Dupa un incredibil 3-1 in Banie, dupa ce italienii conduceau cu 1-0 la pauza, Stiinta a facut un meci mare in Italia si, desi a pierdut cu 1-0, a eliminat vicecampioana Italiei, tara campioana mondiala la acea vreme.

Urmeaza o „dubla” fara istoric, in fata lui Schamrock Rovers, din care oltenii ies victoriosi cu un scor general de 5-0 si apoi alte doua adversare de top, Bordeaux si Kaiserslautern. Primii care s-au „inclinat” in fata „Maximei” au fost francezii, golul izbavirii oltene fiind reusit de Geolgau, in minutul 101 al mansei secunde, disputata pe un stadion Central plin pana la refuz. Nemtii s-au lasat si ei cu greu cuceriti. Dupa o infrangere cu 3-2 in Germania, golurile Stiintei fiind reusite de Geolgau si Crisan, suporterii olteni aveau sa asiste la un nou moment de glorie. Negrila a punctat in minutul ’82 al mansei secunde, gol care avea sa duca Stiinta acolo unde nicio formatie romaneasca nu mai fusese vreodata, in semifinalele Cupei UEFA.

In vara lui 1983, Stiinta a fost aproape sa aduca un alt fotbalist de legenda, Gica Hagi. Cosmarul transferului ratat al marelui Dobrin, din 1974, avea insa sa fie retrait de olteni, interventiile politice anuland un nou transfer de senzatie.

Hagi, impreuna cu un alt fotbalist, Ilie Barbulescu, fusese convins atunci de presedintele Maximei, Corneliu Andrei Stroe, sa semneze cu Stiinta si ambii devenisera chiar si studenti ai Facultatii de Stiinte Economice. Insusi Nicu Ceausescu a impiedicat insa transferul si l-a directionat pe Hagi la Sportul. Primul-secretar de atunci al Doljului, Ion Radu, mi-a spus urmatoarele: „Cornele, tu n-ai gasit sa aduci la Universitatea alti jucatori decat pe Hagi si Ilie Barbulescu? M-a sunat Nicusor Ceausescu si mi-a spus ca el a dat Farului cu un an in urma (1982) doi jucatori de la Sportul, Burchel si Lala, pentru Hagi. Pentru Ilie Barbulescu, ma suna in fiecare zi tovarasul Lica Barbulescu de la FC Olt, Lica fiind cumnatul tovarasului Nicolae Ceausescu, si imi spune ca retrage echipa daca il iei pe Barbulescu! Uite cum sta situatia: in 24 de ore, Hagi si Barbulescu sa nu mai fie pe teritoriul Doljului”, rememora in Gazeta de Sud Corneliu Stroe.

„Pe vremea aceea eram un grup foarte unit, tineam unii la altii ca si cum am fi facut parte din aceeasi familie. Universitatea Craiova ajunsese la acel moment o echipa care se putea bate aproape cu oricine”, Sorin Cartu, fost atacant al Craiovei.

„Nu am ratat niciun meci din cupele europene. Mergeam la stadion de la 9-10 dimineata, cu mancare si apa la noi, de frica sa nu cumva sa nu mai prindem loc”, Mitu Tuta, suporter Universitatea.

„Craiova Maxima s-a nascut dintr-o conjunctura foarte fericita. Daca nu ma insel, ministrul Apararii a dat un ordin ca sportivii de performanta sa faca armata in localitatea in care practica sportul. Astfel, echipele din Capitala nu ne-au putut agata. In plus, am avut noroc cu Stroe, un presedinte care avea relatii, influenta si se pricepea si la fotbal”, Ilie Balaci, fost mijlocas al Craiovei.

Autor: Iosub Adrian