FAN CLUB BLUE LIONS
Prieten al Stiintei, inegalabilul scriitor, a fost aproape de Craiova Maxima, sustinand-o „live” in doua celebre meciuri ale oltenilor din 1983, cu Kaiserslautern, din Germania, si cu Benfica, returul semifinalei UEFA de pe „Central”. Maestrul metaforei romanesti, Fanus Neagu, a scris cronica sportiva, cu precadere despre fotbal, Universitatea Craiova fiind una dintre echipele indragite de marele scriitor. Dupa ce Universitatea a eliminat, in turul III al Cupei UEFA, editia 1982-1983, pe Bordeaux-ul lui Tigana, Tresor si Giresse, Fanus Neagu a scris o cronica intitulata (citez din memorie): „Zaibarul oltenesc a invins Bordeaux-ul!”. In acel sezon fast al oltenilor din Cupa UEFA, Fanus Neagu a insotit Universitatea la meciul tur din sferturile competitiei, cu 1. FC Kaiserslautern, din Germania, din 2 martie 1983.
„La Kaiserslautern ori cucerim Europa, ori ne intoarcem in Balcani”
Inainte de plecarea in Germania, scriitorul a prefatat pentru unicul cotidian din Craiova, fostul Inainte, partida cu „dracii rosii”: „Este un meci extraordinar de greu, dar si teribil de frumos. Mi se pare ca frumusetea apartine dificultatii, cum ar spune profesorul universitar Marian Popa, prezent acum langa mine. La Kaiserslautern ori cucerim Europa, ori ne intoarcem in Balcani! Nu avem decat sansa victoriei si ghinionul unui meci egal. Suntem prea periculosi si ingeniosi ca sa stim sa pierdem la un gol diferenta (la Kaiserslautern, Universitatea a pierdut cu 3-2, dupa ce in minutul 51 era 3-0 pentru echipa lui Briegel si Nilsson – n.r.). Acum o luna, cand eram in RFG, Netzer (fost mare fotbalist) si Briegel mi-au spus: «Daca ne prindeti intr-o zi proasta, ne dati patru goluri, iar daca noi va prindem intr-o zi proasta la Craiova, va dam cinci!» (La Craiova, Universitatea – Kaiserslautern 1-0, 16 martie 1983 – n.r.). Meciul ne costa atat de multi bani, incat vrem sa-l castigam cu orice pret. Pe noi ne costa intrarea in Europa si furtuna iesirii in lume, le-am raspuns. Se bucurau ca niste copii ca nu joaca Balaci. Si tot de la ei am aflat ca zece jucatori de la Craiova au cartonase galbene.
Asa ca, daca ne lasam impinsi sa vedem… rosu inaintea ochilor, vom juca in cinci oameni in retur! Sunt ferm convins eu, personal, ca nu ii vom lasa pe vest-germani sa ne impinga in tragedie. O tragedie incepe bine si se sfarseste prost, ori o comedie incepe prost si se termina bine. Noi suntem un popor vesel si cu asa romani vom castiga veselia si hohotul de ras frumos ori senin. Asteptati-ma miercuri (2 martie 1983 – n.r.) la televizor. Daca e bine, iau cuvantul. Daca e rau, iau pozitia mutului! Dar voi lua cuvantul! Ura!“ (fragment din interviul acordat subsemnatului in martie 1983).
Deplasarea oltenilor cu avionul de la Otopeni pana la Saarbrucken, acolo unde a aterizat delegatia Craiovei inaintea partidei cu Kaiserslautern, a fost mai placuta datorita prezentei lui Fanus Neagu. „Vocea de «tenor» a scriitorului Fanus Neagu mai invioreaza atmosfera”, avea sa consemneze, peste ani, ziaristul Mircea Cantar in cartea „Campioana unei mari iubiri”.
„Daca inaintasii lui Benfica scapa spre poarta lui Lung, eu inchid ochii!”
Eliminand echipa lui Briegel, Universitatea s-a calificat atunci in semifinalele Cupei UEFA, adversar fiind Benfica. Meciul tur, din Portugalia, s-a terminat la egalitate, 0-0. Rugat sa comenteze acest rezultat, Fanus Neagu mi-a declarat: „Mi se pare de-a dreptul fantastic si peste asteptarile tuturor suporterilor Universitatii Craiova. Eu cunosc puterea echipei Benfica de aproape doua decenii si vreau sa spun ca pe malul Atlanticului, unde este situat Stadionul «Luz», putine echipe se pot mandri ca au scos un asemenea rezultat. Acolo, de altminteri ca si la Craiova, publicul este la fel de patimas. Inteleg prin aceasta un public frumos, care isi sustine echipa sa tot timpul. Asa se intampla si la Craiova, asa se intampla si la «case» mult mai mari”. Vorbind despre returul de la Craiova, Fanus a spus, printre altele: „Balaci si colegii sai sunt mai puternici. La Craiova, daca nu sunt eu prea visator, Benfica va veni si ea sa atace (…) Dar ei, spre deosebire de noi, au o aparare mult mai fragila, mult mai usor de trecut. Trebuie sa ne ferim de a ramane si fundasii nostri unul la unul cu inaintasii lor, pentru ca si ei, ca si noi, sunt ceea ce numesc «mingicari»; si «om la om» sunt gata oricand sa dea gol, sa scape spre poarta lui Lung, si, daca scapa, eu inchid ochii!”. La 1-0 pentru Craiova, Filipovici a scapat spre poarta lui Lung si a marcat, meciul terminandu-se cu acest scor, 1-1.
Fanus Neagu, confundat pe „Central” cu Eugen Barbu!
La partida retur cu Benfica, Fanus Neagu a venit pe 19 aprilie 1983 la Craiova, insotit de un prieten din Braila, iar in acea seara de marti l-am insotit la hotelul „Parc”, unde era cazata echipa Universitatii, apoi la hotelul „Jiul”, la protocolul organizat de oficialii Universitatii pentru presa din Bucuresti (Adrian Paunescu, Ovidiu Ioanitoaia, Ion Bocioaca s.a). La „cantonamentul” echipei din hotelul „Parc”, Fanus s-a intretinut cu cativa dintre elevii lui Tica Otet, a glumit cu Balaci s.a.m.d. A doua zi, 20 aprilie 1983, a fost in tribuna „Centralului” sa sustina formatia oltenilor si a plecat mahnit din Craiova, Universitatea terminand la egalitate, 1-1, returul cu Benfica, in finala Cupei UEFA 1983 calificandu-se lusitanii datorita golului marcat in deplasare de Filipovici.
Peste vreo doi ani, in 1985, Fanus Neagu a scris in volumul „A doua carte cu prieteni” ca la acel meci cu Benfica de la Craiova ar fi fost confundat cu Eugen Barbu! Acesta nu a fost la meci. „Jumatate din lume ma confunda cu Ion Baiesu, iar ce ramane, cu Eugen Barbu. La Craiova, la meciul Universitatii cu Benfica, patru insi au sarit cu cutitele sa ma taie ca l-am jignit pe Camataru. Norocul meu ca le-a strigat unul de pe gard: ma, nenorocitilor, nu-i Eugen Barbu, e Fanus Neagu, sarutati-l pe gura”.
