mintea-si-memoria-intunecate-ale-catalinei-otet

Mintea si memoria intunecate ale Catalinei Otet

Am cunoscut-o pe Catalina in primavara anului 2001, prin intermediul ziaristului Cristi Stancescu.

Era o fata cu multe nevoi personale, foarte suparata ca nimeni din Craiova nu o ajuta si ca toata lumea importanta, conducerea clubului si edilii orasului au uitat-o. Din respect pentru tatal ei, am luat legatura cu administratorul cimitirului Ungureni, Marius S. si l-am rugat sa amenajeze mormantul lui Constantin Otet. Banii i-am trimis prin posta, pentru echipa de muncitori care a lucrat la mormant.

Cand totul a fost gata, ne-am deplasat din Bucuresti (era si meci in campionat), la cimitirul Ungureni, unde am invitat presa din Craiova si pe vice-primarul de atunci, A. Solomon.

Am fost peste 30 de suporteri, majoritatea din Craiova, inclusiv liderii galeriei. Prima slujba s-a tinut la mormantul lui Ion Oblemenco, prilej cu care am amplasat acolo o placheta din marmura, pe care am scris mesajul “Nu te vom uita niciodata! Suporterii U. Craiova”. Inainte de-a monta aceasta placheta, am cerut si obtinut acordul familiei Oblemenco.

Apoi ne-am deplasat cu totii, cu coroane de flori, la mormantul facut din mozaic de marmura al lui nea Tica Otet.

La terminarea slujbei, tinuta de preotul Sterfenitu Alexandru (un mare suporter al Craiovei), Catalina Otet, emotionata, ne-a multumit noua, celor din Fan Club Blue Lions, pentru tot ce am facut pentru tatal ei, in fata presei din Craiova, prezenta la eveniment.

S-au scris multe articole despre evenimentul respectiv, pentru ca nu s-a mai intamplat niciodata ca suporterii sa realizeze, in exclusivitate, mormantul unui mare antrenor din Romania.

Drept recunostinta, in aceeasi zi, Catalina ne-a invitat la apartamentul ei din Calea Bucuresti si ne-a daruit cateva lucruri deosebit de pretioase pe care le avea in casa, ramase de la  tatal ei: cravata si bluza de trening Adidas ale lui Nea Tica. De la ea am aflat amanuntul ca aceste bluze Adidas au fost facute in Iugoslavia, cei de acolo au gresind numele echipei:  in loc de Universitatea au scris Universitata! Ne-a mai daruit doua tricouri ale lui Ilie Balaci cu numarul 8 si numarul 10, si tricoul lui Alexandru Boc cu numarul 3, din anii ’70.

Daca nu i-ar fi placut ce-am facut pentru tatal ei si familia Otet, credem ca nu ar fi facut un asemenea gest, sa ne doneze aceste lucruri, de valoare inestimabila pentru noi, suporterii Craiovei. Ele se afla postate pe pagina noastra de net la rubrica „Muzeu”.

Nu facem din actiunea noastra un merit deosebit, dar afirmatiile Catalinei, cum ca „niste tipi au facut un kitsch” la mormantul tatalui ne jignesc profund si sunt nedrepte. Mai are putin si ne acuza de profanare! Bine ca nu spune ca lucrurile pe care ni le-a dat cadou le-am furat de la ea!

Multi dintre fostii jucatori care au adus glorie Craiovei, traiesc in conditii modeste, dar niciodata nu au cerut sprijinul cuiva.

Cativa ani relatiile dintre Fan Club Blue Lions si Catalina au fost foarte apropiate. Mititelu l-a angajat pe fratele ei, Mircea Otet, antrenor la o grupa de copii. In scurt timp atitudinea Catalinei s-a schimbat complet. Sa isi demonstreze recunostinta fata de Mititelu, ca i-a dat un serviciu fratelui ei, ne-a spus sa uitam de ea si de numele Otet.  De la relatia ei foarte apropiata cu Mititelu, a inceput ostilitatea ei fata de noi. 

Nu puteam sa spunem in cateva cuvinte cat de mult am sprijinit-o pe Catalina Otet. Ea si familia ei sa nu uite niciodata ca tot ce am facut in primavara lui 2001, dar si celelalte realizari ale noastre, le-am facut PENTRU TOTI SUPORTERII UNIVERSITATII CRAIOVA, DE PRETUTINDENI. TOTI CEI CARE AU FACUT CEVA PENTRU CLUBUL NOSTRU NU VOR FI UITATI NICIODATA!

Constantint Otet este o legenda care apartine pentru totdeauna suporterilor Universitatii Craiova.

„Durerile fotbalului craiovean” – Ion Jianu – Gazeta de SUD – 17 decembrie 2001

„Cum putem uita ca in cimitirul Ungureni mormintul lui Constantin Otet a fost amenajat in primavara acestui an de un fan impatimit al Universitatii, care sta insa de ani de zile in Bucuresti, G.C. („Fan Club Blue Lions”), si nu de clubul de pe Unirii 86.”

Articol salvat de pe www.gds.ro, editia din 17 decembrie 2001.